De ce nu putem trăi fără film

Din cele mai îndepărtate timpuri, oamenii au folosit poveștile pentru a-și înțelege și a-și explica unii altora lumea, pentru a exprima ceea ce simt și pentru a se conecta unii cu ceilalți. Picturile rupestre din peșteri, miturile și legendele transmise verbal, teatrul antic - fiecare epocă a avut propriile forme de povestire. Iar filmul este fără nicio îndoială cea mai captivantă dintre ele.

Lumea filmului s-a născut din curiozitatea și nestatornicia spiritului uman. Din aventură. Din îndărătnicia de a depăși fără încetare granițele a ceea ce cunoaștem.

Pe data de 28 decembrie 1895 are loc la Paris prima proiecție cinematografică publică din lume: frații Lumière prezintă zece scurtmetraje la Salon Indien du Grand Café. Printre ele se află și La Sortie de l’Usine Lumière à Lyon, considerat primul film adevărat din istorie, ce prezinta muncitorii ieșind din fabrica Lumière. Un an mai târziu, in 1896, este proiectat L'Arrivée d'un train en gare de La Ciotat, iar acest film devine celebru – legenda spune că unii spectatori s-au speriat și au încercat să fugă, crezând că trenul îi va lovi. Alții, însă, trebuie să fi fost complet fermecați, conștienți că asistă la ceva revoluționar.

Oare ce a fost în sufletul acelor oameni care s-au aflat pentru prima oară într-o sală de cinema, în fața unui ecran pe care rulau imagini mișcătoare? Ce soi de emoții i-au copleșit, în timp ce priveau viața desfășurându-se pe o bucată de pânză albă? Nu vom ști niciodată, dar există ceva ce ne poate ajuta să ne transpunem în mințile acelor oameni din trecut, dintr-o sală ce urma să facă istorie, un element comun ce transcende generații: emoția.

Așa cum primii spectatori ai cinematografului au fost copleșiți de mirare, teamă sau entuziasm în fața primelor imagini mișcătoare, la fel și noi, astăzi, continuăm să vibrăm în fața poveștilor redate pe marele ecran sau chiar pe unul mic, de telefon. Indiferent de epocă, tehnologie sau stil cinematografic, esența filmului rămâne aceeași: puterea de a trezi sentimente, de a ne face să simțim, să visăm, să ne refugiem sau să ne recunoaștem în poveștile altora.

Dar ce face ca filmul să fie atât de puternic? De ce pierdem efectiv noțiunea timpului, atunci când ne prinde un serial bun? De ce uneori emoția pe care ne-o transmite un film este atât de intensă, încât rămâne cu noi zile, luni sau chiar ani după ce ieșim din sala de cinema? 

·       Spre deosebire de literatură sau teatru, filmul oferă o experiență complexă ce îmbină elemente vizuale, sunet, muzică și elemente de montaj ce vin să adauge straturi de trăire poveștii spuse de actori și regizori, transformându-se într-o experiență senzorială complexă.

·       Filmele reflectă valorile și frământările epocii în care sunt create, devenind adesea oglinzi incomode prin intermediul cărora ne putem confrunta cu întrebări esențiale despre umanitate și care ne permit să explorăm perspective diferite.

·       Filmele sunt evadare, ne oferă bilete de intrare către alte vieți, către lumi fantastice sau în adâncul unor emoții intense pe care le putem experimenta într-un mediu sigur (aceasta este de altfel esența catharsisului - procesul prin care ne eliberăm de tensiuni și ne regăsim echilibrul emoțional prin artă).

·       Filmele ne ajută să visăm, să vedem viitorul imaginat de ceilalți, să ne punem întrebări despre viață, moarte, univers, tehnologie sau natura umană pe care altfel nu le-am fi explorat.

Oamenii nu pot trăi fără film pentru că, în esență, nu pot trăi fără povești. Iar filmul este una dintre cele mai intense și metabolizatoare forme de povestire pe care le-am creat vreodată.